Întrebări frecvente

Ar trebui începute investigațiile după 1 an, în cazul femeilor sub 35 de ani.

După 35 de ani, adresează-te medicului dacă au trecut 6 luni fără succes.

Dacă infertilitatea este determinată de lipsa ovulației (anovulație), se recomandă 3 – 6 cicluri de tratament cu acest tip de tratament, înainte de a lua în calcul alte opțiuni.

Inseminarea ar trebui programată cu puțin timp înainte de ovulație. După ovulație, poate fi prea târziu. Ovocitele degenerează dacă nu sunt fertilizate în primele 12–20 ore de la ovulație

Marea majoritate a injecțiilor se administrază subcutan și nu sunt dureroase.

Când rezerva de ovocite rămasă în ovare este mică, nu inseamnă că nu se mai poate obține o sarcină, ci că nu mai este timp de așteptat.

Pentru FIV, rezerva ovariană redusă se asociază cu rate mai mici de succes, deoarece se obțin mai puțini embrioni. Posibilitatea selecției embrionilor scade, la fel și probabilitatea de a avea embrioni suplimentari pentru congelare.

Calitatea embrionilor este apreciată în funcție de anumite criterii: aspectul și numărul celulelor în fiecare zi, evoluția sau stagnarea în evoluție de la o zi la alta, gradul de fragmentare.

Evaluarea morfologică a embrionilor în laborator permite estimarea șanselor de implantare și selecția embrionilor cu potențial mai bun.

Criteriile morfologice nu arată nici dacă embrionul are un defect genetic și nici dacă va avea o malformație în cursul dezvoltării sale ulterioare, în uter.

Rata de succes depinde de o multitudine de factori, cei mai importanți fiind:

• Vârsta pacienților, în special a femeii
• Numărul de ovocite recoltate (Rezerva ovariană)
• Numărul și calitatea embrionilor obținuți

Cauza infertilității este importantă, în măsura în care influențează factorii de mai sus. Pot exista șanse mari de succes în infertilitatea cu cauze severe, dacă vărsta este tânără. În cazurile fără cauze identificate, șansele pot fi mici, dacă vârsta este avansată sau rezerva ovariană redusă.

Protocoalele clinicii, experiența, metodele tehnologice utilizate sunt, de asemenea, importante.

În Clinica Gynera mulți pacienți vin pentru tratament din alte localități sau din alte țări. Comunicarea și unele monitorizări pot fi făcute de la distanță sau prin colaborări. Nicio procedură nu necesită rămânerea peste noapte în București. Dacă locuiți în altă țară, luați în calcul o perioadă de minim 2 săptămâni, cu condiția ca planul de tratament să fie organizat anterior.

Unii embrioni pot să nu tolereze procesul de înghețare și dezghețare. Dacă după decongelare majoritatea celulelor își revin, embrionul își poate relua evoluția.

Rata de supraviețuire depinde de stadiul și calitatea embrionilor, de metoda de crioprezervare, dar nu în ultimul rând și de experiența specialiștilor.

În Clinica Gynera,  peste 95% dintre blastociști își reiau evoluția după crioconservarea prin vitrificare. Ratele de implantare ale blastociștilor congelați sunt, de asemenea, excepționale; peste 50% dintre aceștia se implantează și determină sarcini clinice.

Riscul de apariție a unei anomalii congenitale în populația generală este de aproximativ 2-3 % din nașteri și poate fi afectat de vârstă, stilul de viață sau anumite afecțiuni survenite în timpul sarcinii.

FIV nu crește semnificativ aceste riscuri, dar nici nu le elimină, ele fiind dependente de factori variați, uneori surveniți după implantare.

În cazul patologiei masculine severe de cauză genetică, procedura FIV/ICSI poate crește riscul de transmitere a anomaliilor genetice la făt.

Specialistul evaluează factorii de risc și afecțiunile ce pot determina infertilitate și recomandă teste specifice. Pentru femei, acestea includ analize hormonale, monitorizarea ovulației, histerosalpingografia. Pentru bărbați, prima analiză este spermograma.

După 3–4 cicluri de tratament urmat de inseminare artificială, șansa de a obține sarcina prin IA nu mai crește semnificativ. În această etapă, se ia în calcul trecerea la FIV.

În situațiile în care femeia are trompele uterine obstruate sau absente sau în infertilitatea masculină severă, FIV este singura opțiune. FIV reprezintă o soluție și în caz de endometrioză sau infertilitate de cauză neexplicată, dacă alte tratamente nu au avut succes.

Într-un ciclu natural, în ovar se recrutează și se pierd câteva zeci de foliculi (formațiuni care conțin ovocite în diferite stadii). Un folicul crește și ovulează, ceilalți vor degenera, proces numit atrezie foliculară. Medicația de stimulare nu crește numărul de foliculi care se pierd într-o lună, ci îi maturează pe cei deja recrutați. Stimularea ovariană nu consumă mai repede ovulele ci, din contra, salvează ovule care s–ar fi pierdut în acel ciclu, le permite să crească și să fie utilizate.

Prelevarea ovocitelor este singura procedură minim invazivă, deoarece implică puncționarea ovarelor. Poate fi efectuată fără anestezie, cu anestezie locală sau cu administrarea de sedative sau anestezice intravenos, pentru scurtă durată. Celelalte proceduri nu sunt dureroase.

Analiza genetică a embrionilor în laborator este posibilă, dar nu se face de rutină, din cauza unor limite și riscuri: este invazivă (necesitând extragerea unor celule din embrion) și poate genera rezultate false sau neconcludente. Se recomandă în situații particulare, cu risc genetic crescut.

Embrionii care evoluează în laborator timp de 5 – 6 zile pot ajunge la stadiul de blastocist, stadiul în care embrionul se implantează. Majoritatea embrionilor formați în laborator (și în mod natural) nu ating acest stadiu, ei oprindu-se din evoluție după 3-4 zile. Dacă un embrion depășește această etapă critică și ajunge la stadiul de blastocist, va avea șanse mai mari de implantare.

Înainte de a congela un embrion, acesta este deshidratat, pentru a nu forma gheață în cursul congelării. Pe măsură ce apa este înlăturată, ea este înlocuită cu un mediu crioprotector; ulterior, embrionul este introdus într–un mic recipient, numit paietă și răcit rapid (procedeu denumit vitrificare). Embrionii congelați sunt păstrați la –196⁰ Celsius, în azot lichid.

Dezghețarea embrionilor se realizează invers față de procedura de congelare. Embrionii scoși din azot lichid, de la –196⁰ C, sunt incălziți. Mediul protector este îndepărtat progresiv și înlocuit cu apă, până la rehidratarea completă. Ulterior, embrionii sunt evaluați și incubați în condiții speciale.

Există două tipuri de tratamente: tratarea cauzei, atunci când este posibil sau utilizarea unei tehnici de reproducere asistată. Reproducerea asistată nu se adresează unei anumite cauze, ci îmbunătățește șansele de succes prin controlarea unor etape implicate în reproducere.

Majoritatea studiilor arată că o inseminare efectuată în momentul corect este suficientă.

Femeile care nu au copii au, în general, un risc crescut pentru cancere genitale față de populația generală, chiar dacă nu fac tratamente hormonale. Studiile efectuate pe termen lung nu arată o creștere a acestui risc, dacă efectuează stimulări hormonale

Dacă în urma stimulării ovariene se dezvoltă peste 15-20 de foliculi, șansele de succes cresc, dar pot apărea complicații –  sindromul de hiperstimulare ovariană. Există metode de a evita sau reduce riscurile, dacă se iau măsuri corespunzătoare în timpul tratamentului.

Cel mai important factor care determină calitatea ovulelor este VÂRSTA. Chiar dacă în laborator ovocitele arată la fel, cu cât vârsta este mai avansată, cu atât vor genera embrioni cu evoluție mai slabă. Și la persoane tinere pot exista probleme de calitate a ovocitelor, din naștere sau după inflamații, endometrioză sau anumite tratamente. Nu există un test specific, dar calitatea slabă se vede în evoluția nefavorabilă a embrionilor în laborator sau după implantare.

În Clinica Gynera o asemenea eroare nu se poate întâmpla, deoarece în protocoalele noastre de lucru sunt prevăzute măsuri riguroase de siguranță și verificarea prin trei metode concomitente.

Pe lângă verificarea numărului unic de pacient atribuit de baza de date electronică, pacienții sunt rugați să confirme și verbal numele propriu și al partenerului. În plus, sistemul Matcher^TM unic în Romănia, scanează, înregistrează și verifică toate codurile bară de pe cardul pacienților și etichetele produselor biologice. Pentru probele congelate, este utilizat și un sistem de identificare bazat pe coduri de culoare, ușurând identificarea probelor în băncile de celule și embrioni.

Stilul de viață nu trebuie să se schimbe radical în perioada tratamentului. Călătoriile cu mașina, trenul sau avionul sunt permise în toate etapele, după o discuție cu medicul, în caz că sunt necesare anumite măsuri suplimentare.

Nu se cunoaște o perioadă maximă în care embrionii congelați pot fi păstrați. Embrionii umani au fost congelați cu succes până la 12–15 ani. În general, se recomandă limitarea perioadei de stocare și utilizarea embrionilor după maxim 5 ani.

Probabilitatea de a avea o sarcină multiplă este mai mare, dacă se transferă în uter mai mult de un embrion. Se recomandă transferul unui singur embrion, pentru a reduce riscul crescut de complicații asociat sarcinilor gemelare.

Și în cazul sarcinii cu făt unic, s-a constatat o ușoară reducere a greutății fetale la naștere. Acest efect nu apare în cazul transferurilor de embrioni congelați.

Riscurile de avort spontan, sarcină ectopică sau anomalii fetale există și în cazul sarcinilor după FIV, ca și în cazul sarcinilor apărute spontan. Procedura FIV nu exclude, dar nici nu crește semnificativ riscurile.