Obezitatea și reproducerea
În ultimii 100 de ani, incidența obezității a crescut alarmant de mult în SUA și Europa, o reflexie a unei societăți în plină dezvoltare, cu o viață sedentară combinată cu un aport caloric exagerat, cea mai mare creștere fiind după anul 1980.
Pe lângă implicațiile pe termen lung ale obezității (hipertensiune arterială, diabet zaharat, sindrom metabolic, osteoartrita, apnee în somn etc), potențialul reproductiv al femeilor și bărbaților supraponderali este serios afectat.
În literatura de specialitate găsim o asociere între greutatea corporală, fertilitate și sarcină, cu sau fără sindrom de ovare micropolichistice, cu concluzia clară că orice reducere a greutății corporale îmbunătățește rezultate.
În fiecare lună, șansa de concepție pe cale naturală este redusă la 10% dacă ambii parteneri sunt cu indice de masă corporală peste normal.
BMI (body mass index) sau IMC (indice de masă corporală) = kg/m²
Supraponderal BMI = 25-29.9
Obezitate BMI ≥30
Relația de tip cauză-efect dintre obezitate și reproducere umanaă este bine documentată, iar concluziile sunt evidente :
- Oligo sau anovulație
- Pacientele supraponderale necesită doze mai mari de medicamente în cazul unui tratament de fertilizare in vitro
- Puncția ovariană este mai dificilă
- Răspunsul slab sau suboptimal la stimularea ovariană pentru fertilizarea in vitro
- Ovocite de calitate slabă
- Rata crescută de avort spontan
Cum este afectată funcția reproductivă?
Prin acumularea de lipide în ovocit, atât înainte cât și după ovulație, cu o creștere a disfuncției mitocondriale, fragmentarea excesivă a ADN-ului, toate finalizându-se cu moarte celulară.
Este mecanismul fiziopatologic de bază atât în obezitate, cât și în sindromul ovarelor polichistice, de aceea prima linie de tratament în cazul acestei endocrinopatii este modificarea stilului de viață prin dietă și sport.
Obezitatea și sarcina
Dacă se obține sarcina, riscurile persistă până la naștere :
- Prematuritate
- Diabet gestațional
- Preeclampsie
- Travaliu dificil
- Naștere dificilă
De asemenea, în cazul bărbaților supraponderali sau obezi, spermograma este anormală, din cauza cantității scăzute de testosteron, dar și din cauza căldurii excesive la care sunt supuse testiculele.
Din ce în ce mai multe clinici internaționale vor să impună o anumită limită a BMI/IMC pentru începerea tratamentului de reproducere umană asistată.
Astfel, se recomandă pierderea ponderală atât în concepția spontană pe cale naturală, cât și în demararea unei proceduri de fertilizare in vitro, ținta fiind un BMI=22-28kg/m².
Normalizarea greutății în asociere cu sportul de orice fel vor grăbi apariția sarcinii și vor reduce până la eliminare complicațiile sarcinii, travaliului și nașterii, cât și recuperarea postpartum.
Surse :
https://www.fertstert.org/action/showPdf?pii=S0015-0282%2820%2930719-6
https://www.fertstert.org/action/showPdf?pii=S0015-0282%2818%2930430-8
https://scientonline.org/open-access/lipid-peroxidation-and-its-impact-on-infertility.pdf
https://europepmc.org/article/pmc/pmc6952118
https://www.fertstert.org/article/S0015-0282(17)30060-2/fulltext
