Noutati

Freeze all, metoda care a redus substanțial riscul sindromului de hiperstimulare ovariană

În mare, conceptul “freeze all” reprezintă congelarea embrionilor și implantarea lor ulterioară, la un alt ciclu si nu in cel in care s-a facut tratamentul de stimulare. Acesta este unul dintre noile concepte aplicate în unele dintre clinicile de fertilizare in vitro, concept care câștigă tot mai mult teren în ultima vreme. Freeze all” are mai multe beneficii, unul dintre acestea fiind reducerea riscului de hiperstimulare ovariană, cea mai frecventa situație periculoasă care poate apărea în timpul procedurilor de stimulare ovariană. Dr. Dorina Codreanu, medic primar obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare FIV, care face parte din echipa clinicii Gynera, oferă informații complete despre avantajele metodei freeze all”.

Ce reprezintă conceptul freeze all?

Dr. Dorina Codreanu: Conceptul “freeze all” presupune eliminarea celui mai mare risc dintr-un tratament de fertilizare in vitro și anume sindromul de hiperstimulare ovariană. Acesta înseamnă că, după o stimulare ovariană mai puternică, când se produc mai multe ovule, din cauza încărcăturii excesive de hormoni și nu numai (mai sunt și alți factori precum cei genetici care pot contribui la această situație), pot să apară: lichid în cavitatea peritoneală (ascită), in cazurile grave in pleura (hidrotorax) si chiar in pericard. De fapt, ce se întâmplă? Lichidul din vasele de sânge migrează în alte spații: apare o acumulare de lichid peste tot. Pe lângă acestea, ca urmare a concentrării sângelui și a altor factori care intervin în acest sindrom, există risc crescut de tromboze, insuficienta hepatorenala si chiar deces.

Cât de periculos este sindromul de hiperstimulare ovariană?

Dr. Dorina Codreanu: Este o complicație redutabilă, amenințătoare de viață. Pacienta respectivă riscă trombembolism pulmonar care e deseori fatal. Acum, rata de aparitie a sindromului de hiperstimulare sever este foarte mică pentru că, de ceva timp, a intrat în uz un nou tip de protocol de stimulare ovariană care permite reducerea acestui risc la zero. Sindromul acesta este generat de administrarea de HCG (continut de injecțiile de declanșare) care este de fapt hormonul pe care-l secretă placenta in sarcina. Injecția de final de stimulare, cea care are rolul de a matura toți foliculuii și care ne permite nouă să recoltăm toate ovulele, este de fapt HCG-ul, hormonul secretat de placentă. El declanșează sindromul, fără acest HCG nu există sindromul de hiperstimulare ovariană. Iar protocolul “freeze all” exact asta face: folosește pentru declanșarea ovulației un alt medicament și se congelează toți embrionii astfel încât sarcina să nu apară în ciclul acela (ar aparea din nou HCG-ul care să declanșeze sindromul). În felul acesta, indiferent de câte ovule produce pacienta respectivă, aceasta nu are niciun risc de sindrom de hiperstimulare ovariană. Acesta este principalul avantaj. Al doilea avantaj este că, atunci când se produc foarte multe ovule, nici endometrul nu este cel mai propice pentru implantare și atunci trebuie sa punem întotdeauna în balanță avantajele si dezavantajele unei decizii: stabilim dozele de stimulare în așa fel încât să obținem multe ovule și șanse mari sau stimulam mai ușor, dar șansele vor fi mai mici pentru că sunt mai puține ovule? Nu as vrea sa intelegem de aici ca putem folosi doze oricat de mari fara temeri pentru ca exista si alte riscuri in afara de acest sindrom (riscul de sangerare la punctie, riscul de torsiune de ovar) si, in plus, trebuie sa ne gandim ca in cazul in care cuplul respectiv are cei doi sau trei copii obtinuti cu aceasta procedura raman niste embrioni congelati care vor trebui distrusi. Din pacate, in Romania, embrionii supranumerari nu pot fi donati altor cupluri pentru ca nu exista legislatia necesara care sa reglementeze reproducerea umana asistata medical. Am pacienti care au deja numarul dorit de copii, au embrioni congelati si isi platesc anual taxa de stocare pentru ca nu se indura sa opteze pentru distrugerea lor.

Cât de folosită este metoda freeze all?

Dr. Dorina Codreanu: Acest protocol ar trebui adoptat de toată lumea, mai ales că tehnicile de congelare și de decongelare au evoluat foarte mult, iar embrionii rezistă extraordinar de bine la acest proces. Cred că este de viitor și ar trebui să devină standard. În străinătate, există clinici care au adoptat acest protocol indiferent de numărul de ovule. Și dacă au un singur embrion, îl congelează și  pe acela, ținând cont de ideea că un endometru dintr-un ciclu natural sau unul artificial ulterior, care nu are încărcătura hormonală de după stimulare, ar fi mai propice pentru implantare. În plus, pacienta este mai relaxată, nefiind sub influența hormonilor, și de aici, ar crește șansele.

Putem vorbi la ora actuală de o stimulare ovariană personalizată?

Dr. Dorina Codreanu: Evident. Trebuie sa avem intotdeauna in fata pacientul ca intreg si nu numai sa administram cele mai noi protocoale de stimulare. Noi incercam intotdeauna sa adaptam tipul de tratament si dozele la profilul pacientelor, dar nu intoteauna rezultatele sun cele asteptate. De exemplu sunt și paciente, cum sunt cele cu ovare micropolichistice, la care dacă se administreaza o doză mică, nu se obține răspuns la tratament sau se obțin 1-2 ovule. Dacă crești doza cu puțin, poți uneori ajunge și la 30. Și atunci, pentru aceste paciente, protocolul de tip “freeze all” este după părerea mea o revoluție. Când am început să lucrez în domeniu, nu exista protocolul scurt de stimulare, exista doar cel lung, femeile făceau injecții o lună, nu exista nici determinarea AMH-ului pentru evaluarea rezervei ovariene. Apoi a aparut protocolul scurt cu antagonisti (ce folosim acum in majoritatea cazurilor) care avea risc mai mic de sindrom de hiperstimulare, dar declanșarea se făcea doar cu HCG, nu exista declanșarea cu alt medicament, deci nu aveai prea multe opțiuni. În momentul în care o pacientă dezvolta foarte mulți foliculi, nu puteai decât să oprești tratamentul cu totul și să nu mai faci nimic. Dacă dădeai injecția de declanșare, nu puteai evita sindromul de hiperstimulare și am avut în spital câteva situații dramatice. Dar din fericire, a apărut acest nou tip de protocol care îți permite să eviți aproape orice risc, dar în primul rând, riscul principal. Factorul limitant este capacitatea de congelare pe care o are clinica respectivă: sunt clinici care au embriologi cu foarte mare experiență în congelare și care au condiții foarte bune, peste 95 la sută din embrioni rezistând la decongelare. Și sunt clinici unde există, ca peste tot, o curbă de învățare, unde lucrurile nu stau chiar atât de bine, se pierd embrioni. In astfel de clinici, șansele sunt mai scăzute și atunci, medicii nu recomandă protocolul cu toată încrederea pentru că știu că la decongelare s-ar putea să nu reziste toți embrionii. Dar sunt clinici unde există condiții foarte bune de congelare.

Ce alte atuuri mai are freeze all?

Dr. Dorina Codreanu: Mai sunt niște studii care spun că evoluția sarcinii este mai bună atunci când embrionii sunt decongelați față de cei fresh. Riscul de hipertensiune indusă de sarcină este mai mic in sarcinile cu embrioni decongelați, riscul de sarcină extrauterină după FIV este mai mic la transferul cu embrioni decongelați. Și atunci sunt mai puține complicații în timpul sarcinii, avem posibilitatea să stimulam pacienta puțin mai mult ca să obtinem mai multe ovule și șanse mai multe cu riscuri mult, mult mai mici. Singura rezerva ar fi aceea ca nou-născuții din sarcinile aparute după transfer de embrioni decongelați au greutate la naștere în medie mai mare decât cei născuți din transfer cu embrioni fresh si inca nu se stie daca lucrul acesta este bun sau rau. Si ar mai fi ceva: din pacate, costurile protocolului freeze-all sunt mai mari si, in Romania, majoritatea cuplurilor suporta intreaga povara financiara pentru ca sistemul national de asigurari de sanatate suporta cheltuielile doar partial pentru o singura procedura pe cuplu si doar in cazuri selectionate. Dincolo de toate acestea, părerea mea este că, în momentul în care suficient de multe clinici vor căpăta experiența necesară pentru a avea rezultate bune la decongelare, acest protocol va fi aproape standard in viitor. Se va întâmpla același lucru care s-a întâmplat cu protocolul scurt cu antagonisti care, treptat, a înlocuit protocolul lung de stimulare.